Povestea slujitoarei este percepută de mulți cititori ca o lectură puternică, tulburătoare și greu de uitat, care provoacă reflecții asupra libertății, puterii și vulnerabilității femeilor. Atmosfera apăsătoare și temele dificile au avut un impact emoțional intens, uneori chiar șocant, iar distopia a fost considerată deosebit de bine construită și neliniștitor de plauzibilă.
Cititorii au apreciat stilul captivant al lui Margaret Atwood, structura atent alcătuită și felul în care informațiile sunt dezvăluite treptat, cerând o lectură activă și meditativă. Totuși, unii au găsit ritmul prea lent, narațiunea lipsită de acțiune sau anumite idei insuficient dezvoltate, mai ales dacă au pornit de la așteptări ridicate ori de la comparația cu ecranizarea. În ansamblu, cartea pare potrivită pentru cititorii interesați de distopii serioase, incomode și bogate în implicații sociale, dar poate să nu convingă pe cei care preferă un ritm alert și o narațiune mai directă.
De ki emlékszik a fájdalomra, ha már elmúlt? Csak egy árny marad utána, nem is az agyban, hanem húsban. A fájdalom nyomot hagy az emberben,láthatatlan, de mély nyomot.Amit nem látunk, az nincs.
Néha eljutnak hozzánk a hangok, de bármennyire is próbálkozunk, nem mindig tudjuk pontosan megfejteni az értelmüket a jelen tisztább fényében sem.
Jelentkezz be hogy láthasd a kedveléseket és hozzászólásokat