Colecția Clasicii Literaturii Universale oferă iubitorilor de lectură traduceri ale cărților-cheie, a căror repunere în discuție coincide cu fiecare nouă generație de cititori. Romanul La răscruce de vânturi ocupă în literatura engleză a secolului al XIX-lea un loc cu totul aparte. Caracterele pe care le creează Emily Brontë nu seamănă cu nimic din ceea ce publicau scriitorii englezi ai epocii victoriene. - Lucian Pricop Creația unei tinere prozatoare provenind dintr-o familie de provincie. Romanul este publicat inițial sub pseudonimul Ellis Bell, la finele anului 1847, șocându-și cititorii prin violența simbolică a picturilor morale și prin detașarea de convenționalismul unei lumi conservatoare. Fără îndoială, tragismul interior al poveștii este trăsătura care a făcut posibilă comparația cu Hamlet și a condus spre un succes de public postum, consacrând-o pe Emily Brontë drept unul dintre cei mai mari scriitori englezi. - Lucian Pricop
Spoilermentes
Olvasói vélemények összefoglalója
Receptarea romanului La rascruce de vanturi este profund împărțită: unii cititori îl consideră un clasic intens și memorabil, în timp ce alții l-au găsit obositor, frustrant sau greu de înțeles. Atmosfera întunecată, limbajul expresiv și forța emoțională a cărții sunt printre aspectele cel mai des apreciate.
Mulți cititori remarcă explorarea pasiunii, a resentimentului, a răzbunării și a traumelor transmise între generații, precum și construcția atentă a personajelor și narațiunea stratificată. În același timp, personajele profund egoiste și relațiile toxice îi pot ține pe cititori la distanță, iar suferința omniprezentă, ritmul uneori lent și schimbările de perspectivă au fost criticate. La rascruce de vanturi este mai potrivit pentru cei care caută o lectură gotică, apăsătoare și provocatoare decât pentru cititorii unei povești romantice ușoare sau reconfortante.
Összességében nekem tetszett a könyv, bár elég vegyes érzéseket hagyott bennem. Heathcliff karaktere végig nagyon kettős volt számomra. Egyrészt sajnáltam, mert szerintem a gyerekkorában átélt bántalmazások és megaláztatások nagyban hozzájárultak ahhoz, amilyen emberré felnőttkorára vált. Másrészt viszont ez nem menti fel az alól, amennyi fájdalmat ő maga is okozott másoknak.
Catherine-ről pedig azt gondolom, hogy valóban szerette Heathcliffet, de a társadalmi elvárások, a saját büszkesége és a kényelmesebb élet iránti vágya végül erősebbnek bizonyultak. Szerintem ők ketten őszintén és mélyen szerették egymást, de egyáltalán nem egészségesen. Sőt, úgy gondolom, hogy még ha egymást is választják, akkor sem lett volna igazán jó a kapcsolatuk.
Igazából ebben a történetben szinte mindenki toxikus volt egy kicsit. 😅 Nekem ez sokkal inkább szólt a megszállottságról, a bosszúról és a múltbeli sérelmekről, mint egy romantikus szerelemről. Érdekes és emlékezetes olvasmány volt, ami után azért bőven maradt min gondolkodni.
Jelentkezz be hogy láthasd a kedveléseket és hozzászólásokat