Aventurile lui Huckleberry Finn

In colecția Cărțile elevului smart, cititorul - elev de școală primară, gimnazială, liceală - are dreptul să-și alcătuiască propriul text, să pătrundă în poveste, să ia la întrebări personajele. De aici vor apărea și satisfacțiile, din defrișarea cărărilor labirintului literaturii de raftul întâi. Aventurile lui Huckleberry Finn, acest roman care s-a bucurat și se bucură încă de interesul publicului, pare scris în joacă. Avem însă, fără îndoială, prima epopee autentică a sudului american și, cu siguranță, cea mai cunoscută, de un umor extraordinar și de o profunzime a observației experimentată mult mai târziu de adepții realismului. Povestea este simplă. Huck Finn, micul vagabond al orășelului sudist de pe malul fluviului, a fost adoptat de o văduvă cumsecade, ceea ce știm din Tom Sawyer, are un disconfort explicit în relație cu sistemul educațional, pe care încearcă să îl evite. În privința interdicției de a fuma, Huck ajunge la înțelegere cu văduva care-l adoptase pentru a-l "civiliza", să mai aprindă câte o pipă, dar pe ascuns. Sora văduvei, în schimb, e persoana care-l face pe Huck să disprețuiască fundamental viața "civilizată" și "regulile ei idioate". Aventurile extraordinare, dar și cele cu totul obișnuite ale lui Huckleberry Finn au facilitat de-a lungul deceniilor de lecturi multiple înțelegerea psihologiei copilului, facultate a romanului conferită de filtrul adolescentin care rafinează perspectiva asupra lumii. Astfel, societatea americană și, prin extensie, umanitatea debutului de secol al XIX-lea nu sunt altceva decât proiecții ale lui Huck, un personaj literar, dar, e drept, unul înzestrat cu umor, luciditate și spirit contestatar. - Lucian Pricop